Ciulinii Braganului

Ciulinii Braganului

Romanul Ciulinii Baraganului a aparut in anul 1928 si este capodopera in proza a lui Panait Istrati. Este un omagiu adus Poporului Romaniei si taranilor care si-au pierdut viata in rascoala din 1907. Dar mai presus de asta, romanul este un elogiu adus copilariei care elibereaza omul din tirania timpului si a vremurilor. Pamantul, un motiv preferat de multi scriitori romani, pentru ca a fost indestructibil legat de soarta romanului, iar acesta multa vreme a avut ca ocupatie exclusiva agricultura, este reprezentat la Istrati prin intinsa si salbatica campie a Baraganului. Intins, de cand lumea, peste toate tarinile pe care le arde soarele, intre duioasa Ialomita si Dunarea ursuza, Baraganul se afla, cat tine primavara si vara, in lupta vicleana cu omul harnic, pe care nu-l iubeste si caruia ii refuza orice bunastare, afara doar de aceea de a hoinari si de-a urla in toata voia.[…] Pe spatele lui, niciun copac! Si de la un put la altul, ai tot timpul sa mori de sete. Nici impotriva foamei nu prea e treaba lui sa te apere. Aceasta pustietate care ascunde apa in adancimile ei si unde nimic nu rasare de la sine, nimic, afara de ciulini. Baraganul este prezentat ca o fiinta nemiloasa si vinovata de viata mizerabila si saracacioasa a localnicilor din jur. Acest tinut se afla intr-o permanenta lupta cu omul pe care nu-l iubeste si-i ofera in schimb doar ciulini si nimic altceva. Suflet veninos al Baraganului il face sa fie vesnic singuratic, lipsit de orice copac crescut pe spatele sau si sa ascunda apa in adancuri.

Spune-ti opinia