Misiunea este romanul unei ideologii goale care decimeaza suflete si trupuri. Descriind marsul triumfal al Istoriei inchise intr-un container metalic ce trebuie transportat din orasul N in orasul K, el devine, totodata, un simbol pentru misiunea – si esecul – scriitorului de a da un sens realitatii prin cuvintele sale. Fara chip, fara nume si fara istorie, personajul imaginat de Aris Alexandrou imprumuta trasaturi kafkiene si le transmite istoriei narate. Si cu cat vorbele se ingramadesc pe pagina depozitiilor lui, cu atat adevarul se indeparteaza mai mult de noi, lasandu-ne la final cu o intrebare chinuitoare: a fost sau n-a fost?
Suntem pusi pe urmele unui adevar care se eschiveaza incontinuu. Vom sti in cele din urma care este versiunea corecta? Iar aici intervine o misiune si mai subtila, cea a autorului: aceea de a ne indruma sau de a ne abate de la adevar prin cuvinte.