Luna a apus

Luna a apus

Publicat initial la apogeul puterii naziste, romanul Luna a apus exploreaza efectele invaziei atat asupra invinsilor, cat si a invingatorilor. Ocupat de trupele inamice, un orasel linistit ajunge sa se confrunte, in timpul celui de‑al Doilea Razboi Mondial, nu numai cu raul venit din afara, ci si cu tradarea nascuta in sanul acestei comunitati stranse. Analizand in amanunt sentimentele comandantului si pe ale tradatorului si infatisand patriotismul plin de curaj al populatiei, Steinbeck da la iveala adevaruri profunde, adesea tulburatoare, despre razboi, dar si despre natura umana. Aceasta „celebrare a durabilitatii democratiei“, cum o descrie Steinbeck insusi, a avut un impact extraordinar ca propaganda a Aliatilor in tarile ocupate de nazisti. In ciuda eforturilor Axei de a interzice romanul (in Italia fascista pana si faptul de a te afla in posesia unui exemplar era pedepsit cu moartea), Luna a apus a fost tradus in secret in franceza, daneza, olandeza, suedeza, germana, italiana si rusa, astfel ca sute de mii de copii circulau in Europa, facand din el de departe cel mai popular text de propaganda din timpul ocupatiei. Putine opere literare din epoca au demonstrat cu atata succes puterea ideilor in fata otelului rece si a fortei brute. Rolul jucat de roman in ridicarea moralului norvegienilor i‑a adus lui Steinbeck numeroase elogii si medalia Crucea Libertatii Regele Haakon al VII‑lea. Romanul a fost adaptat chiar de autor pentru scena in 1942 si ecranizat in 1943. „O poveste despre barbati si femei anonimi care distrug moralul bestiei cuceritoare prin tacere, ura, revolta in masa si folosirea unor unelte faurite de imaginatie si pasiune, in timp ce armele inamicului isi pierd orice putere de a infrange rezistenta, unitatea furiei lor. O realizare extraordinara.” (Kirkus Reviews) „Un om a carui opera se ridica la inaltimea marilor teme sociale ce il preocupau.” (Don DeLillo) „Razboiul e tradare si ura, e haos produs de generali incompetenti, e chin si ucidere, boala si epuizare, pana cand se termina in sfarsit si‑apoi vezi ca nimic nu s‑a schimbat, urmeaza doar un alt fel de epuizare si alte soiuri de ura.” (John Steinbeck)

Spune-ti opinia