Un elefant intr-un borcan

Un elefant intr-un borcan

Mintea omeneasca este extrem de mica…, desi plina de pretentii si de „stiut-uri”… Ego-ul este si el tare mititel, chiar daca lui i se pare ca este mare si important si doreste mereu sa dovedeasca asta! (Oare o face cu obstinatie, tocmai pentru ca isi banuieste adevarata lui „dimensiune”?!) Universul este imens… Existenta este infinita… Am dat o definitie chiar si infinitului, crezand ca il intelegem. „Stim” ce este Infinitul, „stim” cine este – Dumnezeu. Chiar asa?! Le inghesuim, le ciuntim, le contorsionam, le fragmentam si alegem doar cateva feliute… din Univers, din Existenta, din Infinit, din Dumnezeu… Ca sa incapa Universul, Existenta, Infinitul, Dumnezeul – in minusculele borcane ale mintilor si ego-urilor noastre… Elefanti inghesuiti in borcane! Despre asta vom vorbi acum, incepu Spiritul cateva noi dialoguri cu Omuletii sai.  ……………………  Majoritatea oamenilor se afla intr-o zona de lupta, de neacceptare, de opozitie, de infrangere. Ceea ce nu este foarte avansat, din punct de vedere spiritual. Mai exista foarte multe trepte de parcurs: treptele de acceptare, de intelegere, apoi cele de constientizare, de deschidere, empatie, compasiune, rafinare a perceptiilor, liniste interioara, iubire, armonie. Aceasta ar fi nivelul omenesc frumos, l-am numit noi asa, incercand o oarecare sugerare didactica a treptelor de parcurs… Apoi vor fi, insa, treptele finale, de depasire a tuturor acestora, de a ajunge un Buddha sau un Iisus… O „stare” pe care doar o numim „Iluminare” sau „Realizarea Sinelui” (ca sa citam minunatele Invataturi ale Sutrei de diamant…[1]). Acesta este capatul de drum. Acolo trebuie sa-l conduca pe practicant o Scoala spirituala reala, vom reaminti si vom sublinia asta mereu. Pentru ca… este tare departe aceasta intelegere. Ne limitam la continutul micilor borcanele mental-egotice, cu continuturile lor pline de „eu”-uri, de „vrut”-uri, de „trebuie sa”-uri. Continuturi pe care credem ca le stim, ca le controlam…, continuturi cu care credem ca noi controlam Existenta, viata din jur…, continuturi cu care suntem familiarizati si pe care le-am facut „confortabile”. Continuturi pe care, eventual, mai dorim sa le imbunatatim, prin asa-zisele „practici spirituale”. Ori nu despre asta va fi vorba acum (cu asta se ocupa psihologia, sedintele de consiliere, o intreaga literatura dedicata etc.). Noi vorbim despre a iesi din acele „borcane”. Complet, Definitiv. Intelegandu-le micimea, inutilitatea si, mai ales, aspectul iluzoriu.  O scoala spirituala autentica ar trebui sa-i indice practicantului (macar teoretic, pentru ca putintele omenesti sunt tare diferite) capatul real al drumului. Nu sanatatea, nu niste bani in plus, nu o relatie, nu un nou loc de munca. Acestea sunt niste trepte omenesti intermediare si care se vor realiza „din mers”, daca tu vei aspira spre un „Ceva” situat „mai sus”. Nu trebuie puse acestea pe primul plan. Ele oricum se rezolva din mers. Pentru ca, transformandu-te, tu vei avea o alta minte, vei avea alte concepte, o alta perspectiva, pentru ca tu vei avea un alt mod de lucru si un alt mod de a gestiona realitatea obisnuita. Si vei vedea cum viata ti se imbunatateste „singura”, fara sa faci mari eforturi in special pentru asta… O cale spirituala nu inseamna un curs, oricat de interesant ar fi el, ci un alt mod de viata, zilnic, pas cu pas, clipa de clipa, inseamna un proces continuu de invatare si de transformare a mintii, a ego-ului, a perceptiilor, care vor conduce la o schimbare profunda a fiintei. Iar asta dureaza multe vieti… O cale spirituala inseamna drumul inspre tine, inauntrul tau si nu in afara. Cautarea nu se face in afara. Rostul unui invatator este sa reorienteze omul spre inauntrul lui. Mersul la biserica, mersul la templu, mersul in locurile sfinte, da, sunt de ajutor, pentru ca te scot din rutina zilnica, din claxoane, din grosolaniile de pe strada, de la serviciu etc.; ele sunt de ajutor, dar ele singure nu-ti rezolva problema, ele doar te ajuta sa te interiorizezi si, eventual, sa parcurgi drumul inspre tine. O cale spirituala implica o altfel de perceptie. O cale spirituala implica o altfel de cunoastere: o cunoastere non-mentala. Apoi toate aceste noi informatii vor trebui structurate in fiinta ta, interiorizate; iar asta se obtine numai prin practica. Finalul va fi constientizarea Naturii tale reale…  ……………………  – Oamenii nu inteleg pentru ca nu pot. Mintea este ceva destul de finit, este ca un computer care are doar cateva programe, cu care deruleaza ceea ce crede ea ca este realitatea. Ori Dumnezeu, Existenta, sunt infinite. Mintea nu poate intelege Infinitul. Da, exact ca si cand ai incerca sa bagi un elefant intr-un borcan, admise Omuletul cel foarte mental, dupa ceva… gandire. – Si, atunci, singura solutie va fi sa largesti borcanul atat de mult incat sa incapa elefantul in el. Sau sa il spargi… Asa stau lucrurile si cu mintea si realitatea Absoluta. Vom vorbi mai departe despre rafinarea si „largirea” mintii… pentru a intelege. Asa este, oamenii nu inteleg. Li se pare ca inteleg, dar nu inteleg, explica, trist, Spiritul. Prin chiar aceste cuvinte – noi reducem, simplificam, bagatelizam, maruntim…, inghesuim elefantii in borcanele de cuvinte, pentru ca mintea sa poata „prinde” cate ceva. Asta ar fi de subliniat referitor la metafora noastra, continua Spiritul. Deci avem un elefant de pus intr-un borcan. Ce fac oamenii in situatia asta? Ceva penibil: fac un elefant mic, fac un breloc. Exact asa se intampla, fac ceva mic, il baga in borcan; dar, si mai grav, isi imagineaza apoi ca, prin asta, il si controleaza: „stiu eu despre ce e vorba: am reusit sa pun elefantul in borcan”, „e al meu acum…”. Asa functioneaza mintea umana. Nu va incerca sa se dezvolte ea, sa se extinda, sa cuprinda…, ci va incerca sa reduca elefantul („Necuprinsul”) la dimensiunile ei. Este foarte important si trebuie retinut mecanismul. – Si asa s-a intamplat in toate religiile. Asa l-au facut pe Dumnezeu icoana sau statuie, i-au conferit caracteristici umane. – L-au micsorat pe Dumnezeu ca sa intre in mintea lor. – Iar mesajul Scolii se refera la modalitatea de a iesi din borcan, ceea ce inseamna sa nu mai reducem totul la mintea noastra…, ci sa ne marim mintea, ca sa poata cuprinde cat mai mult… Esenta mintii fiind… chiar Infinitul. – Sau macar sa iti poti vedea mintea, sa devii constient de ea si de modul in care functioneaza, intelesesera Omuletii mai vechi. – Metafora borcanului este foarte buna ca axioma de functionare a mintii. Mintea intotdeauna va reduce. Neputand sa cuprinda, ea va reduce totul la ce stie ea, la ce poate cuprinde ea. Si asta este valabil pentru tot. Mintea micsoreaza. – Mintea stie trei lucruri si, atunci, va filtra totul prin ele. De asta judeca, ingradeste, da sfaturi, face toate simplificarile astea extreme: pentru ca este ingrozitor de limitata, de ne-crescuta si de needucata. Atata poate ea. Nu poate contine mai mult si, atunci, va reduce totul la cat poate ea, constata Omuletul cel foarte mintal, privind acum chiar inspre propria sa minte. – Revenind, o Scoala spirituala trebuie sa-si invete practicantii sa vada „corect” realitatea, sa se vada corect pe ei, sa inteleaga de unde anume pleaca si unde trebuie sa ajunga. Perceptia corecta a realitatii tine de o altfel de minte (deja am vorbit despre asta mult[2],[3]). Mintea percepe cat poate ea, cum poate ea si se chinuie sa ingradeasca realitatea in borcanul ei, in ce stie ea, bun-rau, frumos-urat; si, atunci, toata realitatea va fi ciuntita, sparta, botita, comprimata intr-o minte de dimensiunile unui borcan. Ne trebuie, deci, o alta minte, care sa nu mai faca asta. Care sa poata cuprinde…: sa poata cuprinde-oglindi!  ……………………  Primul pas este acela de a recunoaste ca nu stii: abia de acolo va incepe urcusul…, drumul tau. De la a recunoaste ca nu stii…, ca habar nu ai despre ce este vorba… Mai stiti?! Algoritmul spiritual referitor la starea de „nu stiu”… Vom relua si asta…, are o legatura foarte directa cu metafora noastra.  Si exact acesta va fi si ultimul pas: dar, de aceasta data, un „nu stiu” devenit stare de miracol, devotiune, extaz… Trecand, insa, prin mult studiu, exersare, intelegere, practica personala… Baza, cale, fruct… „Nu stiu”: ca baza, cale, fruct…– un drum spiritual spre „realizare”…  ……………………  Creatia nu are un scop! Cand intelegi acest lucru, iti dai seama ca nici tu nu trebuie sa ai mereu niste scopuri, sub forma unor alte dorinte… (cu atat mai putin daca sunt legate de practica spirituala care ma va ajuta „sa castig totul”). Manifestarea este doar o transformare permanenta, fara inceput si fara sfarsit… Doar ca mintea nu poate sa cuprinda acest fara inceput si fara sfarsit! – Si de-asta am inventat toate „borcanele” astea si traim in conventii…, spuse Omuletul cel tehnic. – Mintea este ingrozitor de limitata si de mica…, mintea nu poate sa inteleaga fara inceput, fara sfarsit, fara scop… Si, atunci, mintea ta va face totul… cu un inceput, cu un sfarsit si cu un scop! Adica va inghesui un elefant mult micsorat in borcanul ei. Ceea ce inseamna doar o minuscula farama de Existenta, ceea ce inseamna o neintelegere cumplita… Mintea nu poate sa inteleaga infinitul, atemporalul si „non-scopul”: si, atunci, va face ce poate ea, va construi o realitate micuta, finita, limitata, explicabila, avand un asa-zis scop. Intr-un Univers infinit si fara scop! – Ne baga intr-o carcera! Carcera-borcan. – O carcera in care tu te crezi stapanul si iti mai faci acolo inca trei dependinte, iti mai mobilezi borcanul la ultima moda, iti mai pui patru diplome pe pereti si te mai duci la cinci cursuri de specializare, ca sa fii cel mai bun dintre posesorii de realitati-borcane. De fapt, te afli exact in carcera minuscula a mintii tale. Si stai, acolo, mii si mii de vieti: pana cand, la un moment dat, cineva te trage de maneca… Sau, dintr-un motiv oarecare, iti cad zidurile de la carcera si vezi macar pentru o secunda…: „Stai, ce e asta?!”.  Cuprins Un elefant intr‑un borcan… ………………………………………………………7 Despre nevoia de control a ego‑ului… ………………………………………18 Algoritmii validarii „evolutiei” tale… ……………………………………….55 „Eu stiu, tu sa taci”… ……………………………………………………………..59 Despre a da sfaturi…  ……………………………………………………………..64 A fi sau a nu fi una cu fluviul… ………………………………………………..81 Despre sarbatori si alienare… …………………………………………………84 Dintre perlele ego‑ului: despre „Darurile Divine”… ……………………….99 Curajul de a fi altfel… …………………………………………………………..105 Dintre perlele ego‑ului: despre afirmatia  „s‑a spus tot ce era de spus!”… …………..109 Fa‑te mereu mic……………………………………………………………………113 Ghicitoare: Oare de ce ne aflam aici, pe planeta pamant?! ……….116 Despre dopuri si o posibila perceptie extinsa… ……………………….126 Despre iceberguri, suferinta si matriosce…  ……………………………141 Din discutiile „Caii de mijloc”: vocea interioara… ……………………180 Despre protectie, rinoceri si supraconstiinta… ………………………..216 De la ne‑traire la traire… ………………………………………………………224 Exercitiu de a darama constructiile ego‑ului… …………………….233 Despre a te deschide… …………………………………………………………..236 Exercitiu de deschidere catre… …………………………………………..256 Despre relatia cu un maestru… ……………………………………………..264 Mergi inainte, mergi pe Cale, indiferent… ……………………………..314 A fi sau a nu fi – fidel unei Scoli spirituale… …………………………..323 Sluga la doi stapani… ……………………………………………………………338 Sau despre a merge pe doua drumuri… ………………………………….340 Algoritmii spirituali: baza, cale, fruct… ………………………………….358 A sti sau a nu sti… ………………………………………………………………..368

Spune-ti opinia