Sutra de diamant, cateva comentarii

Sutra de diamant, cateva comentarii

SUTRA de DIAMANT, Comentarii…   Gautama Buddha,   Vajracchedika Prajnaparamita Sutra, „Perfectiunea Intelepciunii –  care loveste ca un fulger           Nu exista o iluminare, pentru ca aceasta nu este o actiune… Exista doar dizolvare, pentru a face loc – Absolutului… Pana si iluminarea – este un concept, este tot o iluzie…, e adevarat, de o alta calitate. Doar numim “iluminare” – acea percepere a Naturii tale reale.           Care, de fapt – este o non-perceptie, pentru ca nu exista nimic de perceput si pentru ca nu exista nimeni care sa perceapa ceva… Paramaparamita, “cea mai inalta Invatatura” – nu poate fi “predicata” decat ca o non-Invatatura… Despre inexistenta… Dincolo de Cale, dincolo de intelegere, dincolo de perfectiune si de intelepciune… O Sutra, absolut goala, care, eliminand totul, oglindeste Vacuitatea… Pe care doar o numim – Vacuitate… ….. – De ce este ea numita “Perfecta cunoastere”? intreba, precum Subhuti, Omuletul cel cu inima deschisa. – Iata, pentru ca este “Identica Sinelui prin absenta unui sine, a unei fiinte, a unui suflet sau persoane, acea Perfecta Cunoastere (iluminarea perfecta, corecta si totala) este cunoscuta ca fiind esenta tuturor Dharmelor corecte. Pentru ca Acolo nici cea mai infima Dharma nu poate fi gasita sau primita. Iata de ce-i numita „Iluminare perfecta, corecta si totala”. Pentru ca este practica ultima, “esenta tuturor Dharmelor corecte”. Pentru ca Sutra distruge tot: distruge ego-ul, cu brutalitate, “tu nu existi, nu exista nimeni, asa cum crezi tu…, nici o persoana, nici o fiinta, nici un suflet”. Pentru ca nimic nu are o existenta proprie… “Iar un Tathagata spune lucrurile asa cum sunt”. O Invatatura care distruge totul: ego-ul, identificarea, limitarile… Va distruge totul, inclusiv Invataturile, care si ele pot deveni limitative (“eu practic”, “eu studiez”). Il distrug, deci, pe cel care practica; dar am sa distrug si dorinta de a te ilumina, ca ultima dorinta, deja mai rafinata, a ego-ului. Am sa distrug Invatatura insasi, acea “pluta care m-a condus pe celalalt mal”… Pentru ca Invatatura ultima este Vacuitatea… Ori o Invatatura despre Vacuitate – este o non-Invatatura. O Sutra care nu spune nimic, doar arata inspre acel Ceva-Nimic. Am sa renunt complet la cuvinte, pentru ca ele doar denumesc. Am sa renunt complet, chiar si la cuvintele Invataturilor. O Invatatura care darama totul si te arunca, cu brutalitate, in lumea Nimicului Absolut. Invatatura ultima a Sutrei este Vacuitatea: ori pentru asta trebuie sa indepartez tot. Inclusiv cuvintele Sutrei. Va trebui sa indepartez inclusiv Sutra, pentru ca acolo sa ramana doar Vacuitatea… Astfel Sutra devine o non-Invatatura: identica Sinelui, pentru ca Sutra a devenit Nimic, iar Sinele este Nimic. Care te desfiinteaza si pe tine, inlaturand astfel orice separare dintre un “tine” si Invataturi…, dintre un “tine” si Sine. O “iluminare perfecta, corecta si totala”: in care orice separare a disparut, orice dicotomie s-a reintegrat in Vacuitate. Aceasta este “Perfecta cunoastere”. ……. ”Identica Sinelui prin absenta unui sine, a unei fiinte, a unui suflet sau persoane, acea Perfecta Cunoastere (iluminarea perfecta, corecta si totala) este cunoscuta ca fiind esenta tuturor Dharmelor corecte”. Nu poti fi identic Sinelui – decat prin absenta sinelui (sinelui cel mic, al ego-ului)! Nu poti fi una cu Sinele – decat daca toate formele-cocoloase separate, individuale, dispar… La fel – Perfecta cunoastere: ea nu poate avea loc decat identica fiind – cu Sinele! Iar asta presupune absenta unei individualitati, a unei separari, a unui “sine mic”. “Perfecta cunoastere” – este cea apartinand Sinelui… Acesta este Adevarul ultim, iar aceasta este Cunoasterea ultima…, “Iluminarea perfecta si totala”… La fel – Sutra. Ea este “identica Sinelui” – pentru ca nu exista nimeni care sa o predice, nu exista nimeni care sa o asculte, iar Sutra, in sine, nu are un continut, o forma, “o substanta”; ea este Vacuitate, infinita, precum Sinele… …… Cheia este de a reusi sa schimbi perspectiva. A reusi sa schimbi, de fapt, locul din care privesti. Din samsara, unde vei avea, mereu, privirea cea limitata, duala, omeneasca, inlantuitoare si plina de capcane. Sau sa privesti, totul, din Dharma… “Iar un Tathagata numeste lucrurile asa cum sunt”: fara echivoc, clar, fara nici o posibilitate de negociere…, transant. Fara sa denaturam, fara sa facem nici un fel de compromis. “Vrei Invataturi? Iata-le! In rest – nu sunt decat compromisuri, pentru acele diverse trepte duale ale ignorantei. Tu unde vrei sa te opresti?! Vrei sa mergi pana la capat? Daca – da, iata, aceasta este Invatatura Ultima. Care, vei vedea, nici macar ea – nu exista”. O Invatatura care loveste, precum un fulger; un fulger – facut dintr-un Nimic, care distruge totul… O Invatatura-fulger, izvorata din Vacuitatea interioara – a unui Tathagata… ……….            Vorbim despre o lume duala…, vorbim apoi despre o lume “non-duala”… ; si vorbim despre a le transcende pe amandoua. Exista un nivel grosier, cel de zi cu zi ; exista apoi tendinta de a-l depasi, de a iesi din el intr-o “non-dualitate”…            Atata doar ca acel Nimic, ca acea Esenta, va fi dincolo si de non-dual, acolo unde nu se mai poate spune nimic… Si atunci, Sutra de diamant, desfiintand tot, incearca sa arate inspre acel Nimic…, de Dincolo de dincolo…, dincolo de dual, dar si Dincolo de non-dual… Iar raspunsul la intrebarea lui Subhuti, “bun si cum fac ca sa…? Care este Calea?”…, raspunsul va fi exact principiul meditatiei, principiul practicii spirituale, acela de a desfiinta: nici asta – nici asta, nu exista nimic, dau totul la o parte…, ma dau pe mine la o parte…, ma dau pe mine la o parte pentru ca sunt cel mai aproape “de mine”. De unde sa incep practica daca nu de la mine? Si-am sa dau la o parte tot, am sa dau la o parte orice: formele omenesti, formele grosiere…, apoi formele mai subtile, mintea, gandurile, emotiile…, identificarile, “personalitatea”, eu-l. Si atunci intraga constructie a Sutrei de diamant – de fapt asta incearca sa sugereze, a trece dincolo de orice, Acolo unde nu mai exista nimic, Sutra insasi ne-continand nimic. Ea este exemplificarea perfecta, este un text gol, este un text care nu spune nimic: doar desfiinteaza. Ea nu are un continut. Textului acesta incercam noi sa-i dam niste intelesuri, dar el, in sine, ca si constructie nu are nimic, nu contine nimic, nu contine nici o informatie. Apare un concept care imediat este desfiintat: tocmai pentru a te duce dincolo de concepte. ….. Revenim acum la Sutra de diamant, care exact asta face: sparge…, sparge calitatea tamasica mentala a zonei de confort, a “stiutului” tau… Dar te si imobilizeaza, prin socurile ei repetate, produce acele momente de oprire a mintii, de soc…, scotandu-te, astfel si din principiul raja. Va mai ramane doar principiul sattvic…: adica o altfel de abordare, o altfel de intelegere, mult mai rafinata, mult mai abstracta. Asta intr-o prima etapa…, un fel de etapa de “acomodare”, a primelor versete. Pentru ca, mai apoi, Sutra te va arunca Dincolo de gunas-uri, Dincolo de forme si de calitati de energie, in Vacuitatea primordiala… Acolo unde nu mai sunt cuvinte, principii, calitati, fiinte, persoane, egouri, pisici sau nisip… …… Bhagavat se retrage, inca o data, din visul acelei lumi…; unde mai revine, din cand in cand, doar pentru a-i invata pe altii – despre non-vise si despre non-lumi. Pe care doar le numim – “vise” si “lumi”. Maestrul se cufunda in Perfectiunea Intelepciunii, acolo unde s-au nascut fulgerele si Sutrele si Maestrii si lumile si formele… Apoi aluneca, mai departe, Dincolo chiar si de Perfectiunea Intelepciunii…, Prajnaparamita, care este non-Paramita…, acolo unde nu mai poate fi spus nimic. Pe care doar il numim – “nimic”… Cuprins: Introducere: O sutra venita de Dincolo… Sutra de diamant (textul integral) O zi obisnuita a Maestrului… / 27 A fi un Bodhisattva… / 49 Se poate… / 59 Calea unui Bodhisattva… / 63 Cuvantul „pisica” nu inseamna – pisica… / 75 Despre doua castroane cu hrisca si practica tantrica… / 83 Darul unui Bodhisattva… / 93 Despre Maestri, semne si non‑semne… / 123 Despre credinta senina… / 139 Despre perceptie… / 153 A fi sau a nu fi – un sine, suflet sau persoana… / 171 O Sutra miraculoasa si niste gunas‑uri… / 195 „Fulger versus tamas”: despre auto‑multumire si auto‑suficienta… / 201 Oare cand sa renunti la a mai citi carti spirituale? / 223 Despre nevoia ego‑ului de a fi special, despre blocaje, abandon  si un „cuceritor al curentului”… / 229 Sinele cel mic, Sinele cel Mare… / 251 Despre Tathagata si „corpul Dharmei”… / 273 Despre merite si o cale karmica… / 283 Nimic nu are o existenta proprie… / 299 Paramaparamita, Perfecta cunoastere: o non‑Invatatura… / 311

Spune-ti opinia