Prezent in propria prezenta

Prezent in propria prezenta

Este o carte care ne poarta de la constientizare, de la primii pasi ai sai…, spre experienta Aici si Acum…, apoi inspre Starea de prezenta…, apoi inspre Starea de prezenta pura: a fi prezent in propria prezenta… Constientizam corpul, respiratia… mereu. Apoi vom constientiza mintea, emotiile, starile interioare… Apoi interiorul acela, din ce in ce mai mult. Vazandu-ma, nu am sa mai cad atat de des – in capcana programelor automate: devin mai lucid, ma pot opri, pot actiona – altfel. Ma vad – cum nu sunt prezent in viata mea. Ma vad – cum nu sunt prezent clipa de clipa. Incerc sa fac asta, incerc sa schimb acel mod de functionare. Fac asta – constient. Invat sa traiesc fiecare clipa – constient: de mine, de ceilalti, de acel “exterior”…, de tot ce inseamna acea clipa. Invat sa traiesc: autentic, prezent.    Constientizarea – reprezinta capacitatea de a vedea si de a intelege ceea ce vezi. De fapt, sa fii mai destept decat erai, sa stii si sa intelegi mai mult, dar la un alt nivel decat cel intelectual…: pentru ca a fi doar destept (in sensul de intelect dezvoltat) – nu implica, automat, a fi si constient, in sensul de perceptie clara, rafinata, asupra siesi si asupra realitatii. In ceea ce priveste constientizarea, exista, si aici – aceleasi mai multe niveluri la care facem noi mereu referinta. Exista asa-numita “zona omeneasca”, a psihologiei, in care iti poti constientiza-intelege viata omeneasca cu tot ce implica ea, cu tot ceea ce scot psihologii la suprafata (traume, relatii, reprimari, etc.), in sensul de a imbunatati acea viata, sau doar pentru a o putea accepta si merge mai departe. Aceasta este o zona psihologica, si spuneam noi si altadata, nu este ceva spiritual. Exista apoi o zona de tranzitie, iar aceasta este un pas important: o etapa in care incepi sa iti constientizezi mintea si ego-ul, mai intai le vezi ca exista… Intelegi-vezi apoi ca ego-ul este doar o constructie a mintii tale. Intelegi-simti apoi ce este aceea identificare. Dupa care, daca practici (tehnici de meditatie, posturi, etc.), apoi daca practici inclusiv aceasta constientizare permanenta, ca tehnica personala de lucru, vei incepe sa nu te mai identifici cu cuantumul minte-ego. Si aici incepe, de fapt, munca spirituala, continua Spiritul acea scara a constientizarii. Si exista mai apoi acea zona “ne-omeneasca” a unei alt fel de constientizari, adica de transcendere a omenescului: in care apare intelegerea adevarata, intelegerea Naturii reale, a Esentei, a Non-dualitatii, a Realitatii absolute. La inceput – asta va fi doar ceva teoretic. Este nivelul de Constientizare pentru care lucram, la care dorim sa ajungem: acesta este scopul practicii spirituale.   Constientizarea este ca o trezire din somn: incepi sa devii din ce in ce mai lucid, incepi sa poti cuprinde elemente din ce in ce mai rafinate, mai complexe, mai in ansamblul lor. In plus, constientizarea – inseamna structurarea informatiei in fiinta ta, inseamna sa “simti” toate astea; iar asta are nevoie de rafinarea tuturor structurilor tale, de aceea fiecare constientizeaza doar la nivelul stadiului sau evolutiv, dupa putintele acestui stadiu. Exista mai multe niveluri de constiinta, daca vreti; si fiecaruia ii va corespunde un nivel, un grad, o capacitate anume – de constientizare. Este o tragedie faptul ca nu traiesti, concret, punctual, fizic, cum vrei sa-i spui… Nu traiesti, ai ratat miliarde si miliarde de momente, pentru ca nu ai fost acolo, in ele. Tot timpul vrei sa demonstrezi ceva, vrei sa arati ceva: cat esti de grozav, cat esti de important, cate stii tu: si ratezi aproape toate momentele – pentru ca tu te ocupi cu altceva, in momentele respective! Faci altceva, decat sa le traiesti, esti in alta parte, decat sa fii in acel moment; in acel punct, “infipt”, relua Spiritul betigasul pe care il infigea in pamant. Ar trebui sa ma bucur de delusorul asta, de firul de iarba…, dar in mintea mea trebuie sa le arat celorlalti cat sunt eu de grozav si caut acum ce intrebare “desteapta” sa pun, privi Spiritul Omuletii. Si asta fac pas cu pas, nu numai astazi, cu firul de iarba, ci tot timpul, cu asta ma ocup: sa le arat celorlalti cate stiu eu, sa ma justific, sa-mi arat cunostintele profesionale si toate alea… Cu astea se ocupa mintea si acesta este ego-ul. Si iarasi repetam, de aceea nu sunt prezent aici si acum, de aceea ratez viata, de aceea ratez bucuria si experimentarea, pentru ca tot timpul ma preocupa eu-l, sub toate formele (de la “mi-e cald, frig, foame”, pana la “cat de important sunt, cat de victima sunt, cat de nefericit sunt, cat de fericit sunt”). Pentru ca si daca afirm, “vai, ce fericit sunt”, asta este tot o vorbarie a mintii si iarasi am ratat momentul de fericire pura…, daca o fi fost vreun moment de “ fericire” pe acolo, si nu doar o pura iesire in evidenta… Pentru ca in momentul in care l-am verbalizat si l-am transformat in comentariu, acel moment tocmai a disparut. Momentele aici si acum sunt fara minte, fara comentarii, de aceea punem atat de mult accent pe tacere, pentru ca altfel pur si simplu nu se poate “accesa” starea de prezenta! – Fiind tot timpul prins in vorbaria mintii, ratezi pasul, ratezi firul de iarba, ratezi muntele, ratezi viata… Deja ti-ai ratat-o, hai macar sa mai recuperam cat se poate! Asa e, asta-i adevarul, stabili Omuletul cel disperat sa evolueze. – Asta este important de tinut minte, macar asa, ca prima apropiere de discutia despre aici si acum. Mintea, care mereu fuge in trecut sau in viitor, care mereu vorbeste si care mereu se ocupa de mine, de “eu”, ea este cea care nu ma lasa sa traiesc in prezent. Dar avem practica, de curatare, de focusare, de centrare.   Deci starea de aici si acum = starea de meditatie = starea de non-ego = starea de non-minte. Ca sa intelegeti ca nu sunt elemente disparate. Cand cititi ce scriem noi, pare mult si greu; de fapt nu este chiar asa de mult, sunt aceleasi lucruri, doar privite din alte unghiuri si compuse altfel. Si-atunci ajungem la a exersa meditatia. Dar adaugam si centrarea, la starea de meditatie. Si daca e sa continuam, meditatia in miscare… egal viata. Asa ar trebui sa fie viata fiecaruia, de zi cu zi, viata obisnuita. Avand un centru clar, linistit, tacut, imobil (unde pot sa mai adaug si elementul rafinat de vacuitate), in jurul caruia se desfasoara miscarea, viata… Fie ca e un exercitiu, fie ca este un tip de mers, fie ca este viata; si astfel, starea de meditatie, sau starea de aici si acum, devine viata. Simplu. Repetam: o zona clara, imobila, tacuta, un centru unde nu se intampla nimic, asta inseamna sunyata, Vacuitatea, zona zero, cum vreti voi sa-i spuneti, Primordialitatea… Acea este centrul meu, Esenta, in care “stau” si de unde pot initia tot felul de alte activitati…, care toate se vor desfasura, infasura, desfasura, creea si resorbi, in si din acel centru de Vacuitate, tacere, liniste…, de Nimic. Ce-am descris eu aici?… Existenta! Asa stau lucrurile la nivel “macro-cosmic” (in ghilimele); pentru ca am descris – Creatia. Si acelasi lucru ar trebui sa se intample si in mine, in fiecare clipa. Eu ar trebui sa manifest Creatia in felul acesta   Cam asta este povestea lui “aici si acum”, spusa altfel. Incercand sa inteleg aceste trepte, de la micile lucruri obisnuite, constienta cotidiana, pana la a fi prezent in propria prezenta. Si spuneam ca am plecat de la “cand mananc – mananc, cand merg – merg”, cand privesc o frunza – privesc o frunza si nu fac altceva, imi antrenez acea altfel de minte cu lucrurile simple. Dupa care, la un moment, dat lucrurile se schimba, devin mersul, devin mancatul, devin simtitul, este deja o alta forma de perceptie-simtire. Dupa care am sa ma reintorc la acel “cand mananc – mananc, cand merg – merg”. De ce? Pentru ca nu mai sunt eu care face asta, ci este Existenta care mananca, care merge, care vorbeste, care se manifesta. Si aceasta este starea de prezenta pura – a Existentei, si nu a mea. Ea merge, Ea mananca, Ea miroase, pentru ca eu am disparut. Ea- constienta de Ea insasi, Ea – prezenta in propria Ei prezenta. Acestea au fost treptele experientei “aici si acum”…

Spune-ti opinia