Pentru comenzi mai mari de 200 lei, livrarea se face gratuit la nivel national prin Curier in orice localitate din tara.
Pentru comenzile de pana la 200 lei costul transportului este de:
mai multe informatii despre livrare
Forfota pe strazi, agitatie in universitati, controverse in saloane; lacrimi in budoare, discursuri aprinse, intrebari soptite, aclamatii exuberante si contestatii ferme. Peste noapte, parca, fracul albastru asortat cu vesta galbena si ghete negre a devenit tinuta obligatorie a tinerilor oraseni. Inspaimantatoarea frecventa a sinuciderilor tulbura profund ordinea vietii cotidiene. Pe buzele tuturor – o intrebare: “Ati citit…?”; in mainile tuturor – o carte proaspat iesita de sub teascurile tiparnitei: “Suferintele tanarului Werther”. Autorul ei – un tanar ce abia a implinit 25 de ani: Johann Wolfgang Goethe. Nu e un debutant, de cativa ani publica poezii, le-a citit toata lumea, iar de la aparitia dramei sale “Götz von Berlichingen”, un adevarat triumf literar, n-a trecut decat un an. Germania, iarna, inceput de an 1775. Unul dupa altul, statele germane sunt cuprinse de asa-numita “febra wertheriana”. Explicatia fenomenului este data, in aproape egala masura, de realizarea artistica incontestabila, pe de o parte, si, pe de alta parte, de actualitatea social-politica si de evolutia mentalitatilor vremii - Alexandra Barna Cea mai importanta si influenta descoperire a lui Goethe a fost cea a sentimentului ca obiect si ca principiu al literaturii. Suferintele tanarului Werther, rezultat al acestei descoperiri, a devenit de aceea cu mult mai mult decat un succes literar. In romanul tanarului de douazeci si cinci de ani, rapsodic ca tonalitate, neconditionat in rebeliunea sa impotriva barierelor sentimentale si sociale s-a recunoscut jumatate din populatia Europei - Jochen Hieber ...“Au trecut prin mainile tale. Le-ai curatat de praf. Le sarut de mii de ori fiindca ai pus mana pe ele. Tu, duh al cerului, imi ocrotesti hotararea, si tu, Lotte, imi intinzi arma, tu, din ale carei maini doream sa-mi capat moartea si pe care acum o primesc. Am intrebat pe servitor. Tremurai cand i le-ai dat. Nu mi-ai trimis nici un cuvant de bun ramas!... Vai! Vai! Nici un ramas bun!... Ti-ai inchis oare inima fata de mine din pricina clipei care m-a legat de tine pe vesnicie? Lotte, nici o mie de ani n-ar putea stinge impresia acelei clipe. Si stiu ca tu nu poti sa urasti pe acela care te iubeste cu atata inflacarare.”...