De unde si pana unde „Ratoi"?
De ce ai mei nu si-au ales alt nume?
Cand l-am intrebat pe tata, n-a zis nimic, doar a ras. Mama spala haine si, fara sa se uite la mine, a ridicat vocea: intrebarea asta e o prostie, a zis ea – si cu asta ‒ basta, a inchis orice discutie. Fratii Ratoi locuiesc intr-un sat aflat acolo unde se agata harta-n cui, intr-o casa verde ca patrunjelul. A venit vacanta de vara, copiii de la scoala din sat au plecat pe la casele lor de dincolo de dealuri, iar Ucu si Dan sunt singurii copii pe o raza de cativa kilometri. Fara calculator, fara televizor, deci fara desene animate, ba chiar si fara jucarii. Cat e ziua de lunga (si e taaare lunga) mananca pitaceata, vorbesc pasareasca si joaca fotbal in cimitir. Dar plictiseala moale si galbena, cu miros de praf, ceapa prajita, sapun de casa si biscuiti cu mar tot musca din vacanta de vara pana la venirea verisorilor din Sfantu Gheorghe. Pana atunci nimic nu pare sa-i scoata pe cei doi fratiori din amorteala. Doar povestile. Iar fratii Ratoi, copiii preotului din Gersa, sau Ucudan, cum ii stiu toti, au o multime de povesti de spus despre mica lor lume.
DAN COMAN povesteste despre cum a aparut cartea:
Povestea fratilor Ratoi a aparut asa cum apar povestile: mai intai o idee, apoi, dupa cateva luni, niste propozitii in jurul acelei idei, mai apoi (dupa cativa ani) anumite amintiri care abia asteptau sa iasa din amorteala si sa se plimbe de-a lungul unei carti.
Motivul principal pentru care am scris cartea e legat de faptul ca imi place sa ma joc. Sa mixez povesti. Sa sar de la una la alta. Sa imi indeplinesc promisiunea (fata de Horia si Mara). Sa imi fac pofta ce-am poftit (oho, de cand visam sa scriu o carte pentru copii!). Sa introduc in aceasta carte pentru copii un poem, cateva fragmente sau o povestire care apartin cartilor mai vechi (si deloc pentru copii). Sa reglez volumul si sa optimizez ritmul pana ce vocea din fundal incepe sa se potriveasca noii povesti.