tel Comenzi telefonice (L-V: 9-16) 031.428.26.35
email comenzi@e-librarii.ro
Categorii

Hotul cinstit

Hotul cinstit
Editura: Gramar
Autor(i) Feodor Mihailovici Dostoievski
Categoria: Literatura universalaCarti pentru premiiFictiuneCatalog 2024
ISBN: 978-606-695-096-1
Cod produs: Gramar-0309
Disponibilitate: In stoc
Format: 140x200
Nr Pagini: 72
Discount: 20%
Economisiti: 3,40 Lei
17,00 Lei
13,60 Lei

+ -
Estimat livrare: Incepand de Maine, Joi, 14 Noiembrie
Modalitati de livrare

Pentru comenzi mai mari de 200 lei, livrarea se face gratuit la nivel national prin Curier in orice localitate din tara.

Pentru comenzile de pana la 200 lei costul transportului este de:

  • 9.99 lei/colet prin curier la easybox Sameday
  • 10.99 lei/colet prin curier in Bucuresti
  • 12.99 lei/colet prin curier la nivel national

mai multe informatii despre livrare

 

0 opinii

Hotul cinstit

Asta e – sa fii hot si cinstit, nu se poate. Vreau sa spun numai ca era un om cinstit care a furat. Era de compatimit. — Cum s-a intamplat, Asstafi Ivanovici? — Sa tot fie doi ani de zile de atunci. S-a intamplat ca un an sa fiu fara slujba. Facui cunostiinta cu un om total pierdut. Il vazui la carciuma. Ce mai betiv! Inainte vreme slujise undeva; din pricina vietii sale destrabalate, fusese dat afara. Dumnezeu stie cum era imbracat. De multe ori nu stiam daca avea camasa sub manta. Bea tot ce incropea. Nu se certa cu nimeni; era un om linistit. Cum iti spusei m-am intalnit cu el la o carciuma. Se tinea dupa mine ca un catelus. La inceput cerea sa-l las sa doarma la mine. Ei bine, l-am lasat. Vazui si pasaportul, era in regula. A doua zi, iar a venit sa doarma; a treia zi, tot asa. Nu mai scap de asta, imi ziceam eu in minte: sa-i dai sa bea si sa manance, sa doarma – auzi d-ta, eu om sarac, sa mai tin si pe altul. Inainte de a veni la mine, se legase de altul; au baut impreuna pana ce gazda lui a murit de betie. Omul de care-ti vorbesc, se numea Emilian Ilici. Ma gandeam ce sa fac cu el. Sa-l gonesc, imi era rusine si imi era si mila. Sa fereasca Dumnezeu de asa nenorocire. Nu vorbea, nu cerea nimic; se aseza in fata mea si se uita ca un catelus in ochii mei. Cum strica betia pe om, frate! Ma tot gandeam sa-i spun: cara-te d-aci, Emelianuska; n-ai ce cauta la mine, nu ti-ai gasit omul. Nici eu nu prea am ce manca; de unde o sa-ti mai dau si tie! Ma gandeam: ce o sa faca cand i-oi spune una ca asta? Era lucru lamurit: o sa se uite lung la mine, fiindca din tot ce-i spusesem, n-a inteles nimic; apoi, dupa ce i-oi mai spune o data, o sa-si ia legaturica gaurita, in care, Dumnezeu stie ce are si pe care o duce cu sine in toate partile – o sa-si potriveasca manteluta, ca sa nu se vaza rupturile si sa-i tie si cald... apoi, cu o lacrima in ochi, o sa deschida usa si... dus o sa fie. Dar nu e bine sa lasi pe un om sa se prapadeasca de tot. De aceea imi faceam socoteala: tot n-o sa mai stai multa vreme la mine, Emelianuska; ma mut in curand si n-o sa ma mai gasesti.

Spune-ti opinia

Numele tau:


Opinia ta: Notă: Codul HTML este citit ca si text!

Nota: Rau           Bun

Introduceti codul din imagine:



Produse asemanatoare