„Cind, seara tirziu, se pornise ploaia, barbatul aparuse cu cutia aceea mica in mina, aratindu-i-o incintat. Am luat-o din Dorohoi, de la libraria lui Bercovici. E sirguincios si e un copil cuminte, o merita, a zis el. Maria s-a repezit la cutie cu praf dezinfectant si, cu miscari scurte, a sters vioara de opt ori. Sa nu i-o dai decit miine-dimineata, altfel nu doarme toata noaptea, a zis ea. Cind a intrat sa-l verifice, baiatul dormea. Dimineata, dupa ce a facut focul in soba, Costache a mai deschis o data cutia, trecindu-si degetele peste vioara cu trei corzi – un fel de instrument de jucarie, dar un instrument perfect pentru un baiat de nici cinci ani. A asteptat cu nerabdare ca George sa se trezeasca, sa se spele si sa manince, apoi, dupa ce a inchis fereastra si ropotele ploii au scazut in intensitate, a luat cutia si i-a intins-o. Baiatul era asezat pe scaunelul de linga vatra – a deschis cutia si, dupa ce a privit vioara citeva secunde, a ridicat-o si, cu o miscare scurta, a aruncat-o direct in foc. Maria inlemnise in picioare, in spatele lui Costache – barbatul ramasese cu zimbetul impietrit pe fata, fara replica. Am zis ca imi doresc o vioara, nu o jucarie, a zis baiatul, ridicindu-se calm. O vioara cu cinci strune, la care sa cint, nu sa ma joc, a zis aproape soptit, ca pentru sine, apoi a parasit incaperea.”
Nascut pe 19 august 1881, la Liveni, George Enescu a fost al doisprezecelea copil al lui Costache si al Mariei Enescu, ceilalti unsprezece frati ai lui murind la virste foarte fragede. Parintii au fost excesiv de protectori cu el, ceea ce l-a impiedicat sa aiba o copilarie obisnuita. Primele semne ca era un copil-minune le-a dat la virsta de doi ani si jumatate, cind a inceput sa desluseasca primele litere si cuvinte scrise. La patru ani stia deja sa scrie, sa citeasca si sa faca operatii matematice simple, iar jocul lui preferat era sa imite perfect diferite sunete pe care le scoteau animalele. Vioara si xilofonul au fost primele instrumente la care a vazut pe cineva cintind, la un bilci, si l-au fermecat definitiv. Cel care l-a initiat in tainele muzicii a fost lautarul Lae Chiorul, care dupa mai putin de trei saptamini de lectii a spus ca nu mai are ce sa il invete pe baiat. La opt ani a fost admis la Conservatorul din Viena, unde au iesit la lumina atit nemaipomenita lui virtuozitate, cit si talentul deosebit pentru compozitie. A urmat apoi Conservatorul din Paris si de aici i s-a deschis drumul catre cariera stralucita de compozitor, cu concerte pe cele mai mari scene ale lumii. In Franta a fost ajutat ori de cite ori a avut nevoie de principesa Elena Bibescu, cea care l-a indragit de la prima intilnire, iar in tara a cucerit inima reginei Elisabeta. A trait o fascinanta si aproape imposibila poveste de dragoste cu Maria Cantacuzino, cu care in cele din urma s-a si casatorit. Numele lui sta acum alaturi de cele ale marilor compozitori ai lumii, geniul sau muzical fiind recunoscut pretutindeni.