Daca am urma diagnosticul oferit de Léo Freuler conform caruia, filosofic, secolul al XIX-lea – mai ales dupa 1850 – este marcat, in general, de tensiunea dintre filosofie si stiinta, am putea adauga ca secolul XX – mai ales dupa Primul Razboi Mondial – este marcat de tensiunea dintre filosofie si istorie. In perioada de dupa razboi, „celalalt“ si „dincolo“ din filosofie erau elementele istorice esentiale care au schimbat intregul peisaj intelectual european.
Mai mult chiar: inlocuirea stiintei cu istoria a fost, in majoritatea cazurilor, angajata de o pozitie foarte critica fata de stiinta. Marea promisiune de emancipare venita prin rationalitatea stiintifica si progresul tehnic a provocat o reactie critica de mare amploare, care a ajuns sa contamineze si critica fata de ideea de progres in sine.
Energia spirituala, subsumand texte din prima perioada bergsoniana, este, astfel, o carte de trecere; contine o relatie speciala cu stiinta, dar, cu toate acestea, anunta necesitatea de a include istoria si cultura in centrul gandirii stiintifice-filosofice. Cu alte cuvinte, Bergson ne da posibilitatea de a gandi dimensiunea practicii (cultura, istorie, moralitate, societate, antropologie), pornind de la un referential bazat pe investigatiile asupra naturii.
Lucian Pricop