
Pentru comenzi mai mari de 200 lei, livrarea se face gratuit la nivel national prin Curier in orice localitate din tara.
Pentru comenzile de pana la 200 lei costul transportului este de:
mai multe informatii despre livrare
In timp ce, muzical vorbind, Ecclesiastul e un ostinato, ce reia tema incipienta (si, de fapt, unica) pana la propria-i istovire, Cantarea Cantarilor ar fi (zis cvasi-pleonastic) o cantata; in ciuda cantabilitatii, insa, cel mai hermetic text este al ei, – pe cand al cestuilalt e sapiential si, ca atare, mult mai transparent. Ca si in cazul Cartii Psalmilor (Brumar, 2007), transpunerea in stihuri romanesti a celor doua texte biblice faimoase constituie (intr-o acceptie, speram, benefica) o compilatie... Ar fi de-a dreptul derizoriu (ba chiar aproape sacrileg) sa incercam un comentariu al lor in cateva cuvinte. Intrucat inconturnabila clapeta a volumului trebuie, totusi, scrisa, spune-vom doar atat: in timp ce, muzical vorbind, Ecclesiastul e un ostinato, ce reia tema incipienta (si, de fapt, unica) pana la propria-i istovire, Cantarea Cantarilor ar fi (zis cvasi-pleonastic) o cantata; in ciuda cantabilitatii, insa, cel mai hermetic text este al ei, – pe cand al cestuilalt e sapiential si, ca atare, mult mai transparent. Cat despre cel dintai, facand abstractie, aici, de conotatiile-i absconse si de subtextu-i esoteric, un comentariu optim (in, bineinteles, putine vorbe) ar fi acela din Samariteanca, o „proza” a marelui poet Arghezi: „Si in mijlocul manastirii, urzita cu fulgi de ceata, ea [«tiganca tanara si frumoasa», n.n.] porni cu urciorul cu apa, ridicandu-si fusta ca o toga deasupra unui trup negru, molatic si sprintem, ca din Cantarea Cantarilor, insotita de murmur de cobze.”