Dhammapada (cateva comentarii) vol 1

Dhammapada (cateva comentarii) vol 1

Buddha Sakyamuni le vorbeste discipolilor sai – despre viata: despre viata stiuta…, dar si despre o altfel de viata, izvorata din “virtute” si “puritate”. Despre a fi treaz. Despre “o lumina a Intelepciunii care va straluci vesnic pur”. Despre “o cale a intunericului si o Cale a luminii”. Despre o cale a oamenilor, plina de dorinte si suferinta, dar si despre o Cale inspre a-ti depasi conditia de om. Despre karma, dar si despre fauritorii karmei. Despre a fi un Stapan, “treaz, puternic si umil”. Despre Inteleptii care “se hranesc cu cunoastere”. Despre Arhatii care “se inalta in cerul infinit si urmeaza un curs invizibil”. Despre “un vid al inimii”. Despre Libertate si despre o “liniste a libertatii”. Despre moarte, dar si despre Nemurire. Despre o Cale – care te va conduce la acea Libertate si Nemurire. Despre “o Cale care te va conduce la finalul Caii”…           Dhammapada  inseamna “cale”. O cale a oamenilor, acestia vor fi primii pasi, pentru ca acesta este punctul de pornire. Dar o cale care ii va conduce spre o altfel de viata, spre acel “nivel omenesc frumos”, cum l-am numit noi. Iar aceasta este principala preocupare a Dhammapadei, ca sutra: a schimba nivelul de constiinta al omenirii, a schimba interiorul fiintelor; iar asta va schimba intreaga lor manifestare, intreaga lor exprimare, intreaga lor viata. Sunt primii pasi pe o Cale spirituala: dar absolut obligatorii si de ne-inlocuit. A propune si a sustine o Cale a unei altfel de omeniri, acesta a fost dezideratul tuturor marilor Maestrii. Deziderat de mare actualitate, acum la 2500 de ani distanta de acele discursuri extraordinare de la Sarnath…           O Cale a evolutiei – care va transcende, insa, la un moment dat, acel nivel omenesc frumos: Dhammapada  va deveni, de acum, o Cale inspre Adevarul ultim…   … Sa vedem de ce spune Buddha Sakyamuni ca “noi suntem ceea ce gandim”… Sa explicam asta: noi suntem ca un burete, sau ca o structura receptiva, ca o structura in care se poate imprima aproape orice… Iar in momentul in care apar gandurile sau emotiile, deci daca emiti un gand-emotie, acela se va imprima, in primul rand, in buretele tau, va imprima matrita asta care esti tu, vibrational vorbind, cu acea calitate a sa. Cu fiecare gand emis si imprimat, va ramane o urma in acel “material”; cu fiecare noua imprimare – matrita se schimba, se restructureaza, iar calitatea respectiva a acelui gand-emotie va ramane impregnata si va continua sa functioneze, influentand mai departe ansamblul energetic pe care il numim “eu”. Prima propozitie a Dhammapadei este “noi suntem ceea ce gandim”…, de aici incepe totul: de la faptul ca, cu fiecare gand emis, cu fiecare noua stare sau emotie, eu imi restructurez compozitia energetica proprie.   Dincolo…, asta inseamna dincolo… La inceput voi trece dincolo de rautati, dincolo de violenta, dincolo de furie si ura… Dar marele Dincolo – va fi de a iesi complet din minte-ego, in Esenta ta. Dincolo de minte, corp, atasamente, dorinte, emotii, identificari… Pentru ca toate acestea, minte, corp, atasamente, dorinte, emotii, identificari – apartin spatiului mental-egotic.   ….. Pentru ca tot Universul este una, acele bariere, asa cum le cred eu acum – nu exista, de fapt… Am, aparent, niste limite: dar tot ceea ce gandesc-simt eu, undeva se va raspandi: fie se va duce in tot Universul, fie se va cantona in celulele din corp… – Mereu va exista o consecinta! Este legea karmei, a cauzei si a efectului. Absolut orice gand, gest, cuvant, va avea o consecinta undeva in Univers: de unde urgenta nevoie, majora, de responsabilizare! Este ceea ce ne va spune Dhammapada mai departe, a deveni “stapanul, atent la ceea ce gandeste, atent la ceea ce spune, atent la modul in care se comporta”. Si daca intelegeti imaginea asta de Univers in interactiune, poate ca va veti evalua altfel gandurile, vorbele, faptele: si va veti struni, ca sa folosim cuvintele Dhammapadei. De unde o alta urgenta, aceea de a fi mereu treaz si responsabil, “stapanul” care este prezent, treaz, atent la ceea ce gandeste, la ceea ce spune, la modul in care se comporta, pentru ca toate acestea – undeva se vor descarca, undeva se vor raspandi in Univers. De unde nevoia si urgenta schimbarii acelui interior propriu, pentru ca acel interior se va manifesta cumva, indiferent ca o va face vizibil sau nu! Despre asta este vorba in Dhammapada, despre interiorul tau si despre acel nivel omenesc frumos! …. – Cat despre a schimba omenirea, primul pas ar fi exact acesta, sa te schimbi tu, pentru ca imediat consecinta va fi ca tot ceea ce emiti tu va avea o alta calitate si vei contribui mult mai mult prin asta… Chiar daca pare ceva minuscul, daca tu vei incepe sa “emiti” lucruri bune in Univers, poti sa ajuti Universul si omenirea in felul acesta…, chiar daca va fi la distanta si fara efecte imediate spectaculoase. Dar acest “emitator de lucruri bune” conteaza foarte mult: pentru ca si vorbele tale vor avea aceasta alta calitate, la fel – actiunile tale, gesturi prin care vei putea imbunatati ceva foarte concret in jur. Vom reveni la asta, Dhammapada va spune, mai incolo, foarte transant, vezi-ti tu de tine, de practica ta, tu esti urgenta schimbarii! Pentru ca daca tu te schimbi, poti deveni “o lumina pentru tine si pentru ceilalti”, va spune Buddha Sakyamuni… Si nu neaparat in sensul de a-i calauzi pe ceilalti, ci de a deveni si a creea o oaza de viata frumoasa… Dhammapada vorbeste despre “stralucirea interioara a inteleptului”, ori acea stralucire interioara este o metafora pentru aceasta alta calitate interioara, pentru un emitator de lucruri bune… Si atunci, in jurul tau se va raspandi bunatate, armonie, frumusete, bucurie…, va fi un fragment de lume cu o alta calitate, un fragment de lume creeat de tine. Si, deja, prin asta, ai schimbat lumea: ai schimbat lumea energetica, ai schimbat lumea vibrationala,chiar si numai prin prezenta ta…, uneori nici nu trebuie sa faci nimic altceva, poti sa nu comunici nimic cu nimeni…, dar numai prin prezenta ta – devii un raspanditor de lucruri bune. Iar asta este minunat! Nu conteaza feedback-ul primit de la ceilalti, daca au inteles ceva sau n-au inteles, daca le place sau nu de tine, nu trebuie sa intri in nici un conflict cu ei: dar ceva se intampla…, va fi ca si cand il iei pe omul murdar si il scalzi intr-o apa un pic mai curata, il cureti putin, doar prin campul din jurul tau, prin oaza energetica creeata de tine… Fara sa faci tu nici un efort. Iar asta conteaza, pentru intreaga omenire, pentru intregul Univers. In plus- vei arata ca se poate sa fii altfel! Dar, atentie, a face asta ne-manipulator! Nu vreau eu sa ii schimb pe ei, eu, personajul cel bun – contra lor, cei rai si murdari! Aceasta este marea deosebire, eu nu vreau sa schimb pe nimeni, nu vreau sa ma schimb decat pe mine, eu sunt urgenta! Acesta este primul pas, mare si plin de responsabilizare! Eu sunt cheia a tot, spunea algoritmul nostru… Eu sunt cheia vietii mele, in sensul de calitate a acesteia, dar si in sensul foarte concret, pragmatic. Dar nu in sensul egotic, nu in sens de implinire a dorintelor, de noi ambitii, de noi “realizari” dupa programele mintii mele nevrotice! Ci doar ca sa devin un bun emitator. Punct. Si din acest moment, cei care vor sta langa mine, in familie, in tramvai, la serviciu, vor beneficia si ei de de campul meu armonios, se vor curata, poate se vor schimba si ei, poate se vor imbunatati, pur si simplu stand in campul meu cel frumos. Iar in acest mod ii ajut, deja, pe altii. Fara dorinta, fara lupta, fara incrancenare, fara sa fac nici un efort, fara sa fiu egotic: ii ajut doar prin prezenta mea de raspanditor de lucruri bune. Pentru ca – “cu gandurile noastre cream lumea”, prin noile mele emisii de ganduri-vorbe-actiuni voi crea o alta lume. Si daca voi toti, cei care sunteti aici, v-ati schimba emisiile, atunci fiecare, plecand in zona voastra de viata, ati putea deveni niste mici luminite, niste mici nuclee de raspandit lucruri bune, veti deveni niste mici sori, niste mici emitatori. …. “El observa, el este limpede”, iata cheia, “el observa, el este limpede” si cu asta Budha Sakyamuni a spus tot, asta este metoda, asta este starea interioara, sa observi, sa fii limpede, sa fii ne-formatat, sa fii ne-conditionat, sa n-ai acele filtre, sa n-ai acea pacla mentala… Doar sa observi, ce spuneam inainte, in primul capitol, o minte care reflecta, asta inseamna sa observi, doar sa observi – cu acea limpezime, cu acea claritate de oglinda… “El observa, el este limpede. Cat de fericit este, pentru ca el vede ca atentia este viata”… Spunea prima propozitie ca “atentia este calea catre viata”, iata ca acum “atentia este viata…”. Ce inseamna asta, “atentia este viata”?! – Traiesti doar cand esti prezent – Traiesti doar cand esti atent, traiesti doar cand esti prezent, in rest “prostul doarme ca si cum ar fi mort”, deci in rest dormi si esti mort. Atentia este calea spre a trai, dar este si viata, trairea in sine…, pentru ca viata este facuta doar din bucatelele in care esti prezent, lucid, treaz… – Si atunci ne putem face un procent de viata traita… si, la un moment dat exact asta este senzatia, de ne-traire, de amortire, de adormire – Si vine vreun intelept care striga, “mai, treziti-va, treziti-va, e grav, voi dormiti”… “Hai mai, lasa-ma, esti nebun, stiu eu chestiile astea, mai lasa-ma, stiu eu despre ce e vorba”…, raspund oamenii in somnul lor. Si tu strigi mai departe, “mai, treziti-va, nu-i asa, tu dormi si visezi ca traiesti”… Si exact asa este, visezi ca traiesti, dar tu nu traiesti de-adevaratelea, doar visezi ca traiesti, intre tine si viata se interpune acea pacla de minte-ego, tu nu ajungi la propria ta viata, nu o simti…, intre tine si viata mereu se interpune ceva, ca un filtru, ca o pacla, o ceata de confuzie si murdarie, ceva este acolo tot timpul… Si tu traiesti, astfel, in iluzia propriei vieti. – Si esti foarte fericit ca ai meseria cutare, ca faci, ca dregi, mai faci o psihoterapie, iti mai clarifici un pic tu pe acolo niste lucruri…, dar toate astea se intimpla in visul tau…, iti mai faci un pic de ordine, dar tot nu ajungi in viata ta.   – “Cu mare perseverenta el mediteaza, cautand libertate si fericire. Asa ca fii treaz, reflecteaza si observa. Lucreaza cu atentie si grija. Traieste in acest mod si lumina va creste in tine”.  “Cu mare perseverenta el mediteaza”…: meditatia este Calea, meditatia cu multiplele ei aspecte, enunturile sunt simple, clare, fara echivoc! Aceasta este Calea. Dar urmeaz-o “cu mare perseverenta”…, nu se intampla miracole dupa doua exercitii, nu se intampla miracole dupa doua zile, se intampla doar dupa o mare perseverenta… Deci singura metoda de a ajunge la starea de claritate din background este meditatia, cu multiplele ei valente. Aceasta este Calea! Starea de a fi prezent si vigilent, dar si detensionat, in acelasi timp… si poti sa fii in starea asta intreaga ta viata, din aceasta stare poti sa actionezi, ori de cate ori este nevoie. Iar asta se obtine prin practica, se obtine prin exercitiu, printr-o “mare perseverenta”…  “Asa ca fii treaz, reflecteaza si observa. Lucreaza cu atentie si grija. Traieste in acest mod si lumina va creste in tine”. Iata sfatul foarte concret, raspunsul la acea vesnica intrebare, “dar cum sa fac?!”: “fii treaz, reflecteaza si observa… Fii prezent, fii treaz, reflecteaza, adu in tine fiintele, evenimentele, dar fara toate filtrele, fara toate judecatile…, observa, deci fii acolo, uita-te, intelege ce se intampla, dar cu o altfel de intelegere. “Traieste in acest mod si lumina va creste in tine”: lumina intelegerii, lumina constientizarii, lumina constiintei si a constientei… Constiinta are o frecventa aparte, rafinata, clara, precum cea a luminii…, nu poti sa spui “frecventa constiintei va creste in tine”, suna extrem de abstract… Si atunci o metafora este mai potrivita, “lumina va creste in tine”… Apoi va fi indemnul “fii o lumina pentru tine, fii o lumina pentru tine insuti”, sunt cuvinte celebre, lasa acea constiinta sa te ghideze, lasa acea constiinta sa creasca in tine si sa-ti schimbe viata, sa-ti schimbe calitatea, sa-ti lumineze, exact ca un far…, sa-ti lumineze viata. …. Dhammapada iti ofera cheile schimbarii, ale evolutiei, ale transcenderii; dar tu va trebui sa le folosesti…, tu singur, in acel efort corect personal. Altfel “oricat de multe cuvinte sfinte citesti si oricat de multe rostesti, ce bine iti vor aduce ele, daca nu le pui in practica? Vei fi precum un cioban care numara oile altuia, fara sa impartaseasca niciodata calea aceluia…”. Fara practica – doar vei citi cuvinte, crezand ca le intelegi. Dar ele nu vor fi alte tale: vor fi doar ale celor care au trecut pe acolo, care au inteles, care au practicat… … Revenind acum, Dhammapada spune raspicat, fara nici o posibilitate de negociere: “o minte netulburata nu mai cauta sa vada ce este bine si ce este rau!”. Abia atunci ai sa te apropi de Mintea Universala si de deciziile Universului, cand ai sa treci dincolo de binele si raul mintii tale, cand incetezi sa mai tot doresti sa iasa lucrurile cum vrei tu. Cand ai sa iesi din aceasta proiectie, cum ca Universul vrea numai binele si fericire ta, in termenii tai. …. “Si continua sa mergi”, este fraza celebra, indemnul care a condus, timp de doua mii de ani, mii de practicanti… Continua-ti practica, continua sa mergi dincolo de toate aceste umbre, continua sa mergi dincolo de corp, continua sa mergi dincolo de minte, continua sa mergi dincolo de “tine”, continua sa strabati straturile acelea care te compun, pana cand ai sa ajungi la floarea cea frumoasa, la Esenta ta… Si atunci ai cucerit insasi lumea mortii. Continua sa mergi…, continua sa mergi spre o alta lume, unde nu mai exista moartea pe care crezi tu ca o stii… (…) Tu continua sa mergi, pentru ca ai mult de mers…, tu continua sa mergi. Foarte frumos indemnul, simplu si clar: tu continua sa mergi, cu liniste, cu smerenie, cu deschidere, pentru ca se intampla…, dar lasa ingamfarea, lasa rautatile, lasa atasamentele si dorintele…, lasa acest balast urat omenesc si tu continua sa mergi…,  nu te lupta cu ele, nu le reprima…, lasa-le, ele se vor desprinde de pe tine. Aceasta este blandetea Caii de mijloc, nu ma lupt, nu le neg, incerc sa inteleg, incerc sa fiu treaz, practic, continui sa practic…, iar balastul acela se detaseaza, se desprinde, se elibereaza singur. …. “O cale conduce catre bunastare si faima, cealalta conduce la finalul Caii. Nu cauta recunoastere, ci urmeaza-i pe cei treziti si elibereaza-te”. Iata, cele doua cai… Una omeneasca, “o cale conduce catre bunastare si faima”, valorile ego-urilor…, asta-i calea omeneasca; iar o “alta, care conduce catre finalul Caii”…  Acum depinde de tine pe care o alegi. Buddha te sfatuieste foarte concret, “nu cauta recunoastere”, incearca sa nu urmezi calea de bunastare si faima, calea prostului… “Ci urmeaza-i pe cei treziti si elibereaza-te!”. Urmeaza calea inteleptului si elibereaza-te, elibereaza-te de somn, de ne-vedere, de confuzie…, elibereaza-te de atasamente, elibereaza-te emotiile de toate felurile, elibereaza-te de identificare, asta inseamna “elibereaza-te”… , ca sa revenim la cuvantul a te elibera. Si asta este foarte important de retinut, exista doua cai, clare, distincte: depinde pe care o vei alege tu. Am vorbit si noi, altadata, despre cele doua drumuri…* La inceput lucrurile se intretes, pentru ca nu ai forta si priceperea de a urma in mod hotarat, Calea… Te scufunzi din nou in lumea obisnuita, te lasi prins de ceilalti, de calea omeneasca…, practici, revii pe Cale, apoi o pierzi din nou. Iar asta poate dura vieti intregi. Dar mai exista solutia de a-i urma pe cei treji si de a te elibera, a te elibera inclusiv de atasamentele din lumea “omeneasca”, a te elibera de dorintele de “bunastare si faima”, de nevoia obsesiva de valorizare, de a fi recunoscut, mereu, ca un “tu” important, special, deosebit, util, valoros. Iar acestea sunt doua cai avand frecvente complet diferite…, co-existand in acelasi spatiu, in acelasi moment, in acelasi om, in acelasi loc, tot timpul. Sunt doua posibilitati, doua valente, doua calitati diferite, doua posibilitati diferite de a gandi, de a trai, de a actiona. Depinde pe care frecventa functionezi tu, pe cea a “maselor”, sau pe cea spirituala. Depinde pe care frecventa o poti tu accesa, intelege, trai, alege. – Fiindca ai, teoretic, acces la ambele… ….          “Insa cand ai controlat dorinta, suferintele te parasesc indata, asa cum roua se desprinde de pe petalele florii de lotus. Acesta este un sfat bun pentru oricine: asa cum dezgropi iarba birana in cautarea radacinii ei (aromate), la fel sa-ti dezgropi si radacina dorintelelor, pentru ca moartea (Mara) sa nu te spulbere iar si iar, asa cum firavele trestii sunt distruse de navala raului. Daca radacinile ii sunt ferme, un copac doborat la pamant se poate ridica din nou. Daca dorintele nu-ti sunt dezradacinate, precum buruienile va creste in tine suferinta iar si iar. O, cautatorule! Renunta la dorinte, descatuseaza-te din lanturi! Sfarsitul dorintei este sfarsitul suferintei”. Intelege mecanismele mintii si ego-ului si dezradacineaza aceste vesnice dorinte, care te mentin in samsara… Ele sunt cauza reincarnarilor tale! – Solutia este saltul cuantic si nu plimbatul dintr-o dorinta intr-alta! – Solutia este de a iesi complet din poveste, din samsara, lumea mintii si a ego-ului. Iar asta inseamna Eliberarea, asta inseamna libertate… Asta inseamna a “Trai in serenitate si fericire”. Aceasta este “fericirea”, “desfatarea”  Inteleptului… Dar pana atunci, “Continua sa mergi nepatat, neatins. Nu cere familii, averi, sau putere, nici pentru tine si nici pentru altcineva”. Nu mai cere nimic…  “Putini trec raul, majoritatea raman pe acest mal, iar acestia alearga pe mal incoace si incolo. Dar inteleptul, urmand calea, trece dincolo, departe de atingerea mortii”… Este aceeasi explicatie a “benzilor de frecventa”, sau a unei lumi “omenesti” si a uneia “ne-omenesti”, cum le numeam noi. Dhammapada ofera o metafora a unor maluri de rau. – Si poti sa ramai pe malul omenesc si sa topai de colo acolo, intre dorinte, suferinte, acumulari, explicatii, psihoterapeuti…, sau poti sa treci pe malul celalalt, complet si definitiv… – In plus, vei fi “Departe de atingerea mortii”. Ce inseamna asta?! Faptul ca ai sa iesi si din frica de moarte si din atasamente… Deja iesi progresiv din povestea durere-dorinta-fericire, iar povestea durere-dorinta-fericire are foarte mare legatura cu viata-moartea… “Banda omeneasca de functionare” presupune toata aceasta “alergatura pe acest mal”, inseamna exact dorinta de a trai vesnic, speranta ca moartea nu exista, speranta ca, daca aduni bani, bunuri, soti, familii, acestea ma vor proteja de moarte si nu voi mai muri. – Si la baza astora sta atasamentul de viata in corpul fizic. – Din nou, a fi treaz – inseamna a vedea toate astea… “Cel care cauta sa fie treaz – isi consuma bucuros dorintele. Din pasiune si dorinta (…) – apar suferinta si frica. Elibereaza-te de atasament”, va spune Dhammapada. Da, toate acestea sunt sustinute si intretinute prin atasamente, toate decurg, se inlantuie, dorinta-atasamente-identificare-frica-de-a-nu-pierde, indiferent din ce punct am privi tesatura samsarica. Polii cei mari ai intelegerii mele limitate sunt viata-moarte; si, atunci, am sa imi inchipui ca viata=fericire=ceva “bun”, cumva structurez foarte simplist, toata dinamica asta duala, astfel incat moartea=nefericire=ceva “rau”. Iar asta se intampla din cauza atasamentului si a identificarii cu corpul, apoi din dorinta de a perpetua aceasta stare “buna” la nesfarsit. – Adica dorinta de a controla tu viata si moartea. Una dintre dorintele supreme ale ego-ului! – Si atunci fie ramai pe malul omenesc intre atasamente, frici, frica de moarte, dorinte, suferinta, fie treci pe malul celalalt, “dincolo, departe de atingerea mortii”, iesind din frica de moarte, dar si din dualitatea viata-moarte.           In ultimele sale capitole, Dhammapada, vorbind despre Buddha, ne va spune ca “Cel stapan isi leapada credintele. El vede dincolo de inceput si de sfarsit. El taie toate legaturile. Renunta la orice dorinta. Rezista tuturor tentatiilor. Si se ridica”. Sunt mai multe “Dincolo”-uri… Un prim “dincolo” este acela de a depasi nivelul de dorinta-suferinta-ego; apoi de a depasi frica de moarte…; apoi de a depasi identificarile, eu-corpul, eu-mintea…, eu-eu-l… Insa Dincolo de dincolo – va inseamna acea Vacuitate, acolo unde nu mai exista nici inceput si nici sfarsit… Iar toate aceste transcenderi mai subtile – se vor petrece “pe malul celalalt”.    “El paraseste calea intunericului pentru calea luminii, el isi paraseste casa, cautand fericirea pe drumul cel greu”. Cele doua maluri au devenit calea intunericului si calea luminii, sau calea omeneasca mental-egotica si calea ne-omeneasca. Buddha Sakyamuni se straduieste sa se faca inteles, cauta metafore, oamenii sunt diferiti, cine stie, poate ca vreuna dintre aceste metafore va ajunge la ei. M-as bucura sa intelegeti cuvintele lui Buddha Sakyamuni…, sa intelegeti macar aceste concepte de baza, dorinta si durere, ele sunt niste caracteristici, niste amprente mari energetice ale lumii omenesti…, daca e sa caracterizam, prin ceva, aceasta lume, o putem caracteriza foarte bine prin cele doua. Daca e sa-i intrebi pe oameni, in adancul lor ei sunt nefericiti si plini de dorinte. Dorinta si durerea, sunt, de fapt, doua caracteristici ale frecventei de baza ale zonei omenesti. Iar eliberarea de cele doua iti va aduce acea “libertatea nemarginita”, o altfel de fericire. Buddha Sakyamuni nu vorbeste de Dumnezeu, nu vorbeste desare entitati, ingeri sau “dimensiuni”. El este foarte pragmatic: incearca tu sa iesi din dorinta-durere si asta se va numi libertate, va fi un prim “dincolo”… Extrage-te tu din ele sau lasa-le sa plece din tine, este exact acelasi lucru, nu le mai tine atasate, nu mai fi tu atasat de ele. “Aceasta este singura Cale, nu exista alta prin care sa-ti poti deschide ochii. Urmeaz-o. Indeparteaza dorinta. Urmeaz-o pana la eliminarea durerii”… …. “Fara sa stranga si fara sa adune nimic, hrana le este cunoasterea, ei traiesc prin goliciune, ei au vazut cum sa fie liberi”.  Arhatii traiesc, “plutesc” prin Univers “fara sa stranga si fara sa adune nimic”; tot ce aduni si ce strangi tu – vor fi doar sacii care te impiedica sa zbori, sa te inalti, sa “parasesti lacul”. “Hrana le este cunoasterea”, din nou – ideea de hrana, Inteleptul, Arhatul, ei se hranesc cu Adevar si cu Cunoastere… Ei nu mai au nevoie de altceva, ei traiesc din acest parcurs, cunoasterea lor este Cunoasterea Universului, iar asta ii sustine, ii inalta, ii ajuta sa zboare… “Ei traiesc prin goliciune”, fara posesiuni, fara averi, fara atasamente… A fi una cu Universul – inseamna ca tu sa nu mai existi, tu sa fii gol, pentru ca Universul sa poata trece prin tine. “Ei traiesc prin goliciune” ne-mai-traind ei, traieste Universul prin acele forme goale… Goliciune…, golire de tot ce enumeram mai inainte, de strans, de acaparat, goliciune de atasamente, goliciune de minte-ego, goliciune de trecut, goliciune de toate identificarile, goliciune de eu… Doar in acel moment va putea Universul sa locuiasca acea forma, doar in acel moment devii invizibil, cand tu devii una cu Universul… “Precum lebedele, ei se inalta si parasesc lacul, in aer se ridica si zboara pe un curs invizibil”. Ce inseamna acest “curs invizibil”? Faptul ca oamenii obisnuiti nu-i pot vedea, nu-i pot intelege, nici macar banui… Oamenii obisnuiti doresc sa-i aduca pe Intelepti in sabloanele lor (“de ce n-ai facut asa, de ce n-ai spus asa?!”), pentru ca, pur si simplu, tu nu le vezi cursul invizibil… Acest parcurs este invizibil pentru intelegerea-vedera ta limitata, omeneasca, sablonizata, formatata intr-un anume fel. Inteleptul iti scapa…, nu-l poti “prinde” in filtrele tale, acela nu este parcursul obisnuit, cunoscut de oameni, de aici si opozitia, lupta, ne-intelegerea si dorinta de a-l aduce pe Intelept in sabloanele tale si de a-l inregimenta acolo. – Si iata-ne pe noi judecand cate un Intelept, “de ce a zis cutare lucru, de ce a facut sau n-a facut cutare lucru”…, ori tu, de fapt, nici nu vezi parcursul aceluia, doar iti dai cu parerea, dupa mintea ta cea putintica, proiectezi. “El este vizitiul, el si-a strunit caii, mandria si simturile, pana si zeii il admira. Maleabil ca pamantul, limpede, clar si voios ca un lac, neclintit ca piatra de la usa, el este liber de viata si de moarte, gandurile ii sunt oprite, cuvintele sale sunt nerostite, actiunile ii sunt neinfaptuite, el isi vede libertatea si este eliberat”. “El este vizitiul, el si-a strunit caii”, adica mintea si ego-ul…, el este “Stapanul” simturilor sale, acestea nu il mai conduc, el intelege, se vede si se struneste. Dar si“maleabil ca pamantul”, precum lutul care poate sa ia orice forma in mainile Universului… Existenta decide ce forma sa ia, ce gesturi sa faca, ce cuvinte sa rosteasca… – Poate si din acest motiv Inteleptul ne pare uneori nehotarat, “nu stii sa-l apuci”, “nu poti sa-l apuci” – pentru ca nu il intelegi, pentru ca el este “maleabil ca pamantul”, iar Universul va face din el exact ceea ce trebuie, de la un moment la altul, acum e bun, acum e rau, acum tipa, acum danseaza, acum nu face nimic… Iar omul obisnuit nu poate intelege asta, “ii scapa printre degete” o asemenea fiinta libera… Sau o eticheteaza repede ca fiind instabila, sau aiurita, sau nestatornica. Dar nu este vorba despre asta…, ci despre libertate! – Exact! Iata,“Limpede, clar si voios ca un lac, neclintit ca piatra de la usa, el este liber de viata si de moarte, gandurile ii sunt oprite, cuvintele sale sunt nerostite, actiunile ii sunt neinfaptuite”, iata o caracterizare minunata a Inteleptului, a Arhatului… Din nou  claritate, libertate, dar si bucurie, dar si forta, stabilitate, in acest status… Dar ce inseamna, oare, “gandurile ii sunt oprite, cuvintele nerostite si actiunile neinfaptuite”…?! – Faptul ca el nu produce nici o karma?! – Este mult mai profund de atat: el este Esenta, el este Vacuitatea…, aceasta Esenta nici macar n-a ajuns gand, nici macar n-a ajuns cuvant, nici macar n-a ajuns actiune… El contine totul, se poate manifesta in orice fel, pentru ca El este Esenta, Primordialitatea, care se poate manifesta ca gand, cuvant, actiune… Dar toate astea sunt continute in el, ne-infaptuite inca, in stare potentiala… El este Primordialitatea, care inca nu se manifesta… “El isi vede libertatea si este eliberat”, el vede toate astea, el este constient, lucid…, el este constient de starea lui primordiala si de Esenta lui, fara, insa, a mai fi “cineva”… Acolo nu mai exista un personaj care sa se considere “eu”, a ramas doar Constiinta, constienta Primordialitatii fata de ea insasi… O Constienta a Esentei…, sau Esenta constienta de Ea insasi. Asta inseamna rigpa, asa numesc tibetanii forma ultima a constientizarii.

Spune-ti opinia