Corigent la limba romana - Ion Minulescu (VII-03)

Corigent la limba romana - Ion Minulescu (VII-03)

A fost odata ca niciodata... Pe vremea aceea lumea basmelor nu fusese inca anexata la rubrica faptelor diverse. Bunicii si nepotii pareau aproape de aceeasi varsta. Anii copilariei sunt insa ca musafirii din mahala. Ii primesti cu acelasi suras pe buze, ii cinstesti cu dulceata si cafea si-i petreci pana la usa cu refrenul obisnuit: “Cand mai poftiti pe la noi?” Abia tarziu de tot incepi sa-ti dai seama ca cei care vin mereu nu mai sunt cei care plecasera odata. Pe vremea aceea imparatul era totdeauna foarte batran, iar unicul fecior al imparatului, foarte tanar. Prea marea diferenta de varsta dintre tata si fiu nu da nimanui inca nimic de banuit. Astazi, carturarii chemati sa stabileasca genealogia familiilor imperiale ar gasi-o poate suspecta. Pe vremea aceea, insa, batranii se bucurau la fel cu tinerii de toate prerogativele fizice ale vietii normale, si imparatul era cu atat mai mare si mai slavit cu cat putea sa aiba copii la o varsta cand muritorilor de rand nu le mai este ingaduit sa aiba decat regrete si amintiri. Pe vremea aceea, singurul bulevard al orasului pornea din piata garii, strabatea gradina publica drept in doua si se sfarsea in fata primariei. Astazi, bulevardul a fost prelungit. Capatul lui cel nou a crescut parca din mijlocul gradinii publice, ca tija unei zambile liliachii dintr-un ghiveci de pamant smaltuit cu verde. Privita pe planul orasului, din clopotnita cu ceasornic a bisericii Sfantul Nicolae sau din aeroplan, gradina publica iti pare azi un om tras in teapa, un pui de gaina la frigare sau o enorma maslina de Vollo infipta intr-o scobitoare. Restul orasului nu s-a schimbat aproape deloc. Se taraste ca o vipera de-a lungul Argesului, si din an in an se intinde ca sa para mai mare. A ramas insa aceeasi reptila fara picioare, cu coada proptita in cimitirul ovreiesc si cu capul strivit intre spital si puscarie. In schimb, vipera s-a civilizat. Strazile au fost pavate cu asfalt si luminate cu electricitate. Luna plina a fost expulzata din gradina publica tocmai la Trivalea, iar liceenii nu-si mai dau intalnire cu modistele si croitoresele pe maidanele orasului. Hotelurile au inceput sa inchirieze camere cu luna, cu ziua si chiar cu ora... Musafirii de pe vremea aceea au disparut o data cu anii din calendarele oficiale. Copiii au luat locul parintilor cu preciziunea orelor de pe cadranul unui cronometru. Avocatii, doctorii, inginerii, generalii, dascalii si negustorii orasului de pe vremea aceea au fost inlocuiti, ca niste inalti dregatori ai statului dupa o schimbare de regim. Dar victoria varstei e numai relativa. Tinerii au inceput sa imbatraneasca si ei, iar batranii, dupa ce au fost binecuvantati din pridvorul bisericii Sfantul Ion, au fost trecuti pentru ultima oara prin dosul Foisorului de foc si impamanteniti pe dealul Cimitirului Ștefan-voda... Din pragul locasului de veci, orasul cu locuinte de inchiriat aproape nici nu se zareste. Sta pitit ca un las intre dealuri, gata sa treaca Argesul inot, la cel mai mic semnal de alarma, si sa lase judetul fara capitala. Este orasul in care mi-am petrecut copilaria, in care am iubit pentru prima oara si in care am ramas corigent la limba romana. Profesorul meu de pe vremea aceea nu-si luase inca licenta in litere. Mai tarziu a murit ca director de scoala... comerciala.

Spune-ti opinia