Intoarcerea lui Neghinita

Intoarcerea lui Neghinita

O carte despre cat de important este sa-ti spui povestea si sa ai pe cineva care s-o asculte cu atentie Dupa un somn lung cat un veac petrecut in fantana unde-l aruncase imparatul, faimosul Neghinita din cartea lui Barbu Stefanescu Delavrancea se intoarce in volumul lui Al. Mitru pentru a face dreptate. Intr-o seara, in casa in care Liuta locuia cu unchiul si matusa ei, isi face aparitia un omulet atat de mic, ca daca-ti intra in ureche ii confunzi vocea cu propriile ganduri.  Insotit de oameni de nadejde, Neghinita porneste in cautarea bordeiului in care au locuit parintii lui. Povestile culese pe drum, ajutorul pe care-l primeste, lucrurile frumoase intalnite ii dau calatoriei un sens mereu proaspat. Cateva citate care te-ar putea interesa: Cum de‑si uitase Neghinita numele? Cum poti sa‑ti uiti numele pe care ti‑l dau parintii inca din ceasul nasterii? Si ce se petrecuse cu Neghinita‑n fantana in care stim ca‑l aruncase imparatul? Si care imparat? Si cum de mai traia piticelul? Ca s‑aveti imaginea lui, va sfatuiesc sa luati cea mai mica samanta de mei pe care‑o puteti gasi si s‑o puneti pe masa. Sa va imaginati apoi ca samancioara aceea ar fi vie si‑ar avea chipul si‑nfatisarea unui omulet. Ganditi‑va insa ca o parte din ea ar fi picioarele; alta, mainile, alta, capul. Socotiti cat de mici ar fi ochii, gura, urechile... si‑o sa‑ntelegeti usor de ce, numai privindu‑l prin lupa, puteam sa‑i deslusesc miscarile. De cate ori imi vorbea Neghinita despre parintii lui, pe care nadajduia sa‑i reintalneasca, ca si despre negutatorul pe care voia sa‑l pedepseasca, ma punea‑n incurcatura. Ce era‑n mintea lui despre timpul care trecuse? Si unde si cum si‑l petrecuse? Voiam sa‑ncep mereu discutia cu el despre aceasta chestiune. Sa‑l lamuresc si sa ma lamureasca.

Spune-ti opinia